Tablou, sora-mea şi fiu-miu

Poza de pornire:

Creionul pe panza:

Un prim pas de culoare, mai mult ca sa desfund tuburile de culoare nefolosite de peste un deceniu.

Banc

Napoleon se trezeste dimineata si iese din cort pe campul de lupta strigand cat putea de tare : ” Aduceti-mi calul imediat !!!”, slujitorii nimic, il priveau mirati. Napoleon : ” Aduceti-mi calul imediat !!! “, slujitorii nimic, tot mirati. Scoate Napoleon sabia si o pune la gatul unui slujitor, tipand : ” Aduceti-mi calul imediat sau ii tai capul “. Slujitorul speriat ii raspunde : ” Monsieur, vous parlez roumain ! “

Ăsta-i un banc la care se poate face un strip de 3 cadre, în primul ţipă ceva în româneşte, în al doi-lea ţipă mai tare, face gestul de scoatere a sabiei din teacă, cei din jur încep să se agite vizibil, iar în al 3-lea, cel ameninţat cu sabia să întrebe “Monsieur, vous parlez roumain ! ?! Şi din mulţime cineva să strige în spate VITE ! APPORTE ICI UN ROUMAIN !!! Bineînţeles pe faţa împăratului în ultimul cadru se va citi o mirare chiar mai mare decât a slujitorilor, sau de preferinţă se va uita mânios spre creatorul strip-ului.

Art-Duel

O provocare lansată de mine mai mult ca să-mi mişc fundul către desen, “Bătaie între fetiţe” durata 2 săptămâni, am lucrat în prima zi vreo 2 ore şi azi încă vreo două, am observat cu stupoare că hârtia nu suportă CTRL+Z iar guma nu e destul de subţire, în orice caz ăsta e stadiul la care e acum:
1

O schiţă în MS Paint peste scanare ca să stabilesc incotro merg cu creioneala
2

Creioneala finală:
3

Ancient ceva…

Puţină definire a culorilor:

Stadiul după schimbarea de sex, dacă tot desenez ceva măcar să mă simt bine, tot creion dar modificat bărbatul dinainte:

O versiune mai mobilă dar pare prea docilă:

Primul stadiu, creion:

Picturile tineretii

Pictură făcută în liceu, d-ale pubertăţii:

Pictură făcută după o poză din Nekermann pe vremea comuniştilor când vedeai carne de sărbători naţionale:

O reproducere după Grigorescu, ce-mi amintesc de ea e că o profesoara de desen când a văzut-o a rămas mută, păcat că ulterior încercând să refac mâna am stricat-o :

De ăsta-mi amintesc că l-am făcut sub influenţa pictorilor ruşi, dacă n-ai văzut marea desenată de pictorii ruşii n-ai văzut nimic, nu am fost mulţumit decât de valul transparent, pescăruş şi cer:

Un tablou făcut când am aflat că toate lucrurile tind spre albastru atunci când sunt depărtate, ce chestie, sunt lucruri/legi pe care le întâlneşti zi de zi dar nu devi conştient de ele decât când cineva îţi atrage atenţia, la fel ca şi legile perspectivei..

Schite de acum

Schita avion/masina din cap:

Studiu de masina pe lemne:

Diverse aparate de zbor din cap:

Schita fara referinta de WoW Rogue:

Lucrari din perioada facultatii de infomatica

Aici m-am oprit cu pictatul, incepusem un nou tablou, am terminat culorile, cred ca au trecut 5 ani de atunci:

O imitare de Grigorescu:

Schita in ulei pe PFL dupa model:

Pictura facuta din cap fara referinte, ce munti parca sunt de icoane… ?! (scanata din 3 parti de aceea variatia din mijloc):

Si peisajul de mai sus are pe spate padurea de mai jos, nu aveam bani, pictam si pe dosul cerceafurilor de pat donate de mama, bucati de cearceafuri tratate pe ambele fete cu solutie de aracet

DEC-1989 Amintiri din viaţa unui securist recrut…

Azi normal toţi aveam zi de instrucţie dar suntem consemnaţi în unitate tot efectivul - ordin de sus. Suntem de o săptămână în stare de necesitate, următorul ordin poate fi stare de război sau revenirea la normal. Tot de atâta timp unitatea asta de securitate parcă a devenit o închisoare, ceilalţi soldaţi (inclusiv fratele meu) nu prea se sinchisesc sau nu lasă să se vadă, însă eu fierb; înainte, în fiecare zi ieşeam şi aduceam ziarele, mai vedeam lumea, oraşul, mai auzeam o şuetă la poştă, etc.
Alaltăieri şi ieri am fost să iau ziarele cu maşina unităţii, ce nu mi s-a mai întâmplat niciodată, se oprea la poştă, mă ,,paraşuta”, eu fugeam şi ridicam ziarele, corespondenţa apoi hopa sus în maşină spre unitate, ăsta era ordinul, contact minimal cu exteriorul. În toate, la radio, la televizor aceleaşi vechi osanale către Ceauşescu şi Partid însă în grupajele de ştiri se strecurau nişte informaţii foarte vagi despre nu ştiu ce bătăi pe la Timişoara, huligani… Dacă a ajuns să se pomenească public aşa ceva, să treacă de cenzura securistă, înseamnă că se întâmpla ceva important acolo.

Ieri.
La noi era obiceiul vizionării în mod colectiv a transmisiilor politice ca apoi să puteam conspecta în caietele noastre de politică cuvântările Tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi ce am reţinut, în mare parte din ele, astfel că ieri comandanţii noştrii au avut proasta inspiraţie să ne adune pe toţi militarii în termen să vizionăm un discurs televizat în direct. Bucuria noastră că mai scăpăm de cel puţin o oră de instrucţie de pe platou.

Nu ştiam că va fi ultimul.

Intrasem în cantină printre ultimii aşa că m-am ales cu un loc în faţă, prea aproape de televizor, toţi se înghesuiau să stea mai în spate, ca să nu fie surprinşi aţipind. Aţipeala este o religie, în armată somnul niciodată nu este îndeajuns. A vorbit Preşedintele ce a vorbit… şi a venit bâlba cea mare, microfoanele de atmosferă au captat nişte strigăte, părea că preşedintele îşi înghiţise limba, în spatele lui după perdele se ghicea o agitaţie stranie. O privire de ansamblu neinspirată, fiind în direct cenzura nu reacţiona aşa de repede, a camerei de filmat asupra mulţimii adunate, nu se mai auzeau clasicele lozinci şi atunci toţi am înţeles, inclusiv căpitanul-locţiitor politic pe unitate, - care imediat a sărit la televizor şi la stins:
- Gata, hai toată lumea afară la instrucţie, MIŞCAŢI-VĂ !
Toţi ne-am dat seama că-i este frică, din înghesuială începuse să se audă voci dezaprobatoare. De fapt, la o adică toţi ne cam speriaseră, ne gândeam ce or fi păţit oamenii de la demonstraţie, probabil oamenii au început să se răscoale încă de la Timişoara. Ne temeam că or să înceapă măsurile de represiune dar cel mai mult tremuram pentru noi înşine că eram o unitate de securitate, fancţiunea ce mai urât privită a armatei ce avea datoria să apere integritatea Partidului Comunist Român şi în particular secretarul său general adică Nicolae Ceauşescu, după cum juraserăm. Ne era groază. Poate o să ajungem să lovim chiar în rudele noastre, unii erau soldaţi chiar din oraşul în care eram încartiruiţi, părinţii puteau fi de cealaltă parte a baricadei. Toţi eram nervoşi, ne gândeam la ghinionul de a face armată tocmai în aceea perioadă tulbure şi mai ales de a o face la securitate.
- Caporal Ghiţă !
- Ordonaţi tov’ lent’ major.
- Ia-ţi geanta şi hai să ridici ziarele de la poştă. Vezi că tov. maior este bolnav, îi vei duce ziarele acasă. Hai, fugi !
- Am înţeles.
O întoarcere la stânga, după ce am salutat semiregulamentar, am făcut trei paşi de defilare din care corect numai primul - că ce naiba îmi permiteam eram caporal bătrân nu orice târâtură de tilicar - ş-am luat-o la fugă, asta de la mine pentru că doream să fiu cât mai repede “afară”. Dar minciuna cu comandantul bolnav n-am crezut-o, un om ca el, cel mai solid din unitate, un zdrahon ce putea trage cu mitraliera de companie din picioare, să se îmbolnăvească aşa de pe ieri pe azi ?! Precis s-a îmbătat, ăsta-i răspunsul, acum şi-a găsit şi el când totul este nesigur, când trebuie să ai mintea limpede, sau mai ştii, poate tocmai de aceea că-şi simte sfârşitul. Dumnezeule ! Şi el este cel care ne comandă. Să mă aştept la ce-i mai rău ? Asta a fost ieri.
Azi, din fuga dubiţei nu am putut observa prea multe. Doar când am coborât la poştă parcă totuşi eram priviţi mai insistent decât altădată.

va urma…

Riverformer

Hai că mi-am amintit de asta, să o continui.

I begin to make details, overall I will just develop this form

It seems I keep the wheels like this way:

Another try:

This is a 100% size portion, at this lvl of detail I try to work all picture:

Redimension to 4000/3000 pixels, changing the wheel perspective :

Making the wheel variable to lower energy needed to rotate it.

4.It seems the image start to stay a story for me, till now was some random doodles who try to take in account the perspective rules, but now it seems like a channel/river making city like machine… wtf maybe I shortcut that name with “Riverformer” a part of some terraformer concept:

3.Because the 1% brush size its not small enough I was forced to resize to a bigger one 2800+/1400+ this because with the base brush I use now can go more detailed in drawing:

2.Next day:

……..
1. First stage from a landscape 2000+/1000+ pixels WIP.
4 Layers, 3 are for structures and one for background…
Made it in Artrage 2.0

Arc coloana